REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎNSUFLEȚÍRE s. 1. v. reanimare. 2. v. reînviere. 3. reanimare, reînviorare. (~ atmosferei din sală.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reînsuflețíre s. f. însuflețire
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl., A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Re1- + însufleți.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A REÎNSUFLEȚÍ ~ésc tranz. A face sa se reînsuflețească; a face să prindă din nou viață. /re- + a însufleți
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE REÎNSUFLEȚÍ mă ~ésc intranz. A se însufleți din nou. /re- + a se însufleți
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎNSUFLEȚÍ vb. 1. v. reanima. 2. v. reînvia. 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reînsuflețí vb. însufleți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink