REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎNSĂNĂTOȘÍRE s. reîntremare, reînzdrăvenire. (~ cuiva după o boală.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reînsănătoșíre s. f. însănătoșire
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Re1- + însănătoși.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎNSĂNĂTOȘÍ vb. a (se) reîntrema, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reînsănătoșí vb. însănătoși
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink