REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎNFIINȚÁRE s. reîntemeiere. (~ unei societăți.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reînființáre s. f. înființare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎNFIINȚÁ, reînființéz, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Re1- + înființa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A REÎNFIINȚÁ ~éz tranz. A înființa din nou; a reîntemeia. [Sil. -fi-in-] /re- + a înființa
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REÎNFIINȚÁ vb. a reîntemeia. (A ~ o societate.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reînființá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. reînființéz, 3 sg. și pl. reînființeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink