RATIFICÁT, -Ă, ratificați, -te, adj. Care a fost aprobat, supus operației de ratificare. – V. ratifica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁT adj. confirmat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RATIFICÁ ratífic tranz. (tratate, convenții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratificare, fr. ratifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁ vb. v. confirma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ratificá vb., ind. prez. 1 sg. ratífic, 3 sg. și pl. ratífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink