RATIFICÁRE, ratificări, s. f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. – V. ratifica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁRE s.f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. ♦ Acțiune juridică prin care un stat își însușește prin intermediul organelor sale competente un tratat internațional. ◊ Instrument de ratificare = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. [< ratifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁRE s. f. 1. (jur.) act prin care organul competent al unui stat declară că își însușește un tratat semnat de reprezentantul său cu un alt stat sau cu mai multe state. ♦ instrument de ~ = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. 2. aprobare a unui act săvârșit de un alt organ. (< ratifica)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁRE s. v. confirmare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ratificáre s. f., g.-d. art. ratificării; pl. ratificări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RATIFICÁ ratífic tranz. (tratate, convenții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratificare, fr. ratifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RATIFICÁ vb. v. confirma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ratificá vb., ind. prez. 1 sg. ratífic, 3 sg. și pl. ratífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink