RASCÓLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII. – Din rus. raskol'nik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rascólnic s. m., pl. rascólnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSCÓLNIC s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

rascólnic, -ă, rascolnici, -ce s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, despărțită de Bis. ortodoxă în 1654 din cauza reformelor introduse de patriarhul Nicon. [Var.: răscólnic, -ă s. m. și f.] – Din rus. raskolnik.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

răscólnic s. m. v. rascolnic.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink