RARITÁTE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RARITÁTE ~ăți f. Caracter extrem de rar. /<lat. raritas, ~atis, fr. rarité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RARITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este rar. 2. Lucru rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun. [Cf. fr. rareté, it. raritá, lat. raritas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RARITÁTE s. f. 1. obiect, ființă, fenomen care se găsește foarte rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun. 2. însușirea a ceea ce este rar. (< lat. raritas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RARITÁTE s. v. curiozitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

raritáte s. f., g.-d. art. rarității; (obiecte) pl. rarități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂRIȚÁT s. (AGRIC.) rărițare. (~ul ogorului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rărițát, rărițátă, rărițáti, rărițáte, adj. (pop.) care a fost lucrat cu rarița (v.).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

rărițát s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink