RAREFIÁNT, -Ă, rarefianți, -te, adj. Care rarefiază, rărește. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. raréfiant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAREFIÁNT ~tă (~ți, ~te) Care rarefiază; cu proprietatea de a rarefia. [Sil. -fi-ant] /< fr. raréfiant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RAREFIÁNT, -Ă adj. Care rarefiază, rărește. [Pron. -fi-ant. / < fr. raréfiant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAREFIÁNT, -Ă adj. care rarefiază. (< fr. raréfiant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rarefiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. rarefiánți; f. sg. rarefiántă, pl. rarefiánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink