RAMIFICÁRE, ramificări, s. f. Faptul de a se ramifica. – V. ramifica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAMIFICÁRE s.f. Faptul de a se ramifica; ramificație. [< ramifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAMIFICÁRE s. 1. ramificație. (ă unui copac.) 2. diversificare. (ă producției.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ramificáre s. f., g.-d. art. ramificării; pl. ramificări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. Refl. (Despre arbore, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RAMIFICÁ pers. 3 se ramífică intranz. (despre arbori, drumuri, conducte etc.) A se despărți în ramuri; a porni dintr-un punct în mai multe direcții. /<lat. ramificare, fr. ramifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RAMIFICÁ vb. I. refl. A se despărți în mai multe ramuri. [P.i. 3 ramífică. / cf. it. ramificare, fr. ramifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAMIFICÁ vb. refl. (despre arbori, căi de comunicație, conducte etc.) a se despărți în două sau mai multe ramuri. (< lat. ramificare, fr. ramifier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RAMIFICÁ vb. 1. (rar) a se rămuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producția.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ramificá vb., ind. prez. 3 sg. ramífica
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink