RAFINAMÉNT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, delicatețe, subtilitate a gustului sau a simțirii. 2. Viclenie, perfidie, șiretenie. – Din fr. raffinement.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

RAFINAMÉNT ~e n. 1) Finețe a gustului; delicatețe. 2) depr. Lipsă de loialitate; perfidie; viclenie. /<fr. raffinement
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RAFINAMÉNT s.n. 1. Finețe, subtilitate excesivă. 2. (Peior.) Perfidie. [Pl. -te, -turi. / < fr. raffinement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAFINAMÉNT s. n. 1. finețe, delicatețe, subtilitate. 2. viclenie, perfidie. (< fr. raffinement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RAFINAMÉNT s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincție. 3. v. finețe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Rafinament ≠ vulgaritate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rafinamént s. n., pl. rafinaménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink