RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. Ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + telemecanică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOTELEMECÁNICĂ f. Metodă de dirijare a proceselor tehnice de la distanță prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /radio- + telemecanică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOTELEMECÁNICĂ s.f. Dirijarea mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotélémécanique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr. radiotélémécanique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

radiotelemecánică s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiotelemecánicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink