RADIOTELEGRÁMĂ, radiotelegrame, s. f. Telegramă transmisă prin radiocomuncație; radiogramă (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégramme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOTELEGRÁMĂ ~e f. Telegramă transmisă prin unde radio; radiogramă. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégramme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOTELEGRÁMĂ s.f. Telegramă transmisă prin radio; radiogramă (1). [Cf. fr. radiotélégramme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOTELEGRÁMĂ s. f. radiogramă (1). (< fr. radiotélégramme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOTELEGRÁMĂ s. radiogramă. (A primit o ~ urgentă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

radiotelegrámă s. f. (sil. -di-o-) telegramă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink