RADIOGONIOMÉTRU, radiogoniometre, s. n. Instalație de radio-recepție folosită în radiogoniometrie, în navigația fără vizibilitate și în radiolocație, pentru determinarea direcției din care sunt emise semnalele radio. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniomètre.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RADIOGONIOMÉTRU ~e n. tehn. Aparat de radiorecepție pentru determinarea direcției din care vine o radioemisie, folosit în navigația fără vizibilitate și în radiolocație; radiopelengator. [Sil. -di-o-go-ni-o-] /<fr. radiogoniometre
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RADIOGONIOMÉTRU s.n. Instalație de radiorecepție care permite să se determine direcția din care vine o radioemisiune. [Cf. fr. radiogoniomètre].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RADIOGONIOMÉTRU s. n. aparat de radiorecepție pentru determinarea direcției din care vine o radioemisiune. (< fr. radiogoniomètre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
radiogoniométru s. n. (sil. -di-o-); pl. radiogoniométre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RADIOGONIOMETRU aparat destinat determinării, cu ajutorul undelor radioelectrice, a poziției unei aeronave.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink