RADIOGONIOMETRÍE s. f. Metodă de determinare a direcției din care se emit unde radio, bazată pe utilizarea proprietăților antenelor receptorului. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniométrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOGONIOMETRÍE f. Metodă de stabilire a direcției unui emițător cu ajutorul radiogoniometrului. [Sil. -di-o-go-ni-o-] /<fr. radiogoniométrie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOGONIOMETRÍE s.f. Metodă de determinare a unui radioemițător cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiogoniométrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOGONIOMETRÍE s. f. metodă de determinare a direcției unui radioemițător cu ajutorul undelor electromagnetice. (< fr. radiogoniométrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

radiogoniometríe s. f. (sil. -di-o-); pl. radiogoniometríi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink