RADIOEMIȚĂTÓR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio¹. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + emițător (după fr. radio-émetteur).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOEMIȚĂTÓR ~oáre n. Aparat pentru asigurarea radiocomunicațiilor; emițător de radio. [Sil. -di-o-] /radio + emițător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOEMIȚĂTÓR s.n. Instalație cu care se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații. [< radio- + emițător].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOEMIȚĂTÓR s. n. instalație cu care se emit și se transmit în spațiu unde electromagnetice; emițător radio. (după fr. radioémetteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOEMIȚĂTÓR s. emițător radio.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

radioemițătór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioemițătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink