RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de nicksson | Semnalează o greșeală | Permalink

A RACLÁ ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RACLÁ vb. v. chiureta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RACLÁ vb. v. rade, răzui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

raclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. și pl. racleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÁCLĂ, racle, s. f. (Pop.) 1. Sicriu, coșciug. 2. Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată). 3. Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente. 4. Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 5. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de nicksson | Semnalează o greșeală | Permalink

RÁCLĂ ~e f. pop. 1) Ladă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; sicriu; coșciug. 2) Cutie de lemn cu capac în care se păstrează unele produse alimentare. 3) Ladă de lemn ornamentată în care se păstrează hainele. 4) Despărțitură a unui hambar (unde se țin cereale, făină etc.). 5) Porțiune dreptunghiulară de teren semănată cu legume sau cu flori; vatră. 6) Pânză urzită cu două feluri de bumbac. /<bulg. rakla
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÁCLĂ s. v. coșciug, lot, parcelă, sicriu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

raćlă (rácle), s. f. – 1. Cutie, ladă. – 2. Sicriu, coșciug. – 3. Relicvariu. – 4. Copaie, covată. – 5. Pînză, parte de perete sau de gard. – Var. lacră. Bg. rakla, din sl. raka „mormînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 303; Conev 68), cuvînt identic cu lat. arca, cf. sb., cr. raka „înmormîntare”, ceh. raka „sicriu,” rus. raka „relicvariu”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ráclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. ráclei; pl. rácle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink