RÁCKET, rackeți, s. m. Hoț, bandit, tâlhar. – Din engl., fr. racket.
Sursa: DEX '09
(2009)
|
Adăugată de
liastancu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÁCKET s.n. (Liv.) Stoarcere de bani prin intimidare și violență; extorsiune. [Pron. rá-chet. / < engl., fr. racket].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RACKET RÁ-CHET/ s. n. stoarcere de bani prin intimidare și violență; extorsiune. (< engl., fr. racket)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rácket (ra-cket) s. m., pl. ráckeți
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
liastancu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
racket (cuv. engl. americ.) ♦ 1. s.n. Asociație de bandiți care storc bani prin violență ◊ „F.F. ia la rând toate «racket»-urile, toate soiurile de târguri, toate tertipurile și demonstrează că oamenii de afaceri pot face orice.” R.lit. 7 IV 77 p. 22. ♦ 2. s.m. Hoț care stoarce bani prin violență ◊ „Rakeții n-au mai apucat să-și folosească prada pentru că poliția, fiind pe fază, i-a depistat.” R.l. 14 VII 93 p. 14; v. și Ev.z. 8 III 97 p. 3 [pron. ráchet; scris și raket] (cf. fr. racket; D.Am.)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink