RABÍNIC, -Ă, rabinici, -ce, adj. De rabin. – Din germ. rabinisch, fr. rabbinique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

RABÍNIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la rabini, caracteristic rabinilor. [Cf. fr. rabbinique, germ. rabinisch].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RABÍNIC, -Ă adj. propriu rabinilor. ♦ limbă ~ă (sau talmudică) = limbă ebraică postbiblică. (< fr. rabbinique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rabínic adj. m., pl. rabínici; f. sg. rabínică, pl. rabínice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink