RÁBIC, -Ă, rabici, -ce, adj. (Rar) De rabie, caracteristic rabiei, privitor la rabie. – Din fr. rabique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

RÁBIC ~că (~ci, ~ce) rar Care ține de rabie; propriu rabiei. /<fr. rabique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÁBIC, -Ă adj. De rabie, caracteristic rabiei. [Cf. fr. rabique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RÁBIC, -Ă adj. caracteristic rabiei. (< fr. rabique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rábic adj. m., pl. rábici; f. sg. rábică, pl. rábice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink