RAȘCHETÁRE, rașchetări, s. f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. – V. rașcheta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RAȘCHETÁRE s.f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. [< rașcheta].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rașchetáre s. f., g.-d. art. rașchetării; pl. rașchetări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A RAȘCHETÁ ~éz tranz. (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei rașchete. /Din rașchetă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RAȘCHETÁ vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [< rașchetă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RAȘCHETÁ vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rașchetá vb., ind. prez. 1 sg. rașchetéz, 3 sg. și pl. rașcheteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rașcheta, rașchetez I. v. t. (intl.) 1. a desfigura (pe cineva). 2. (pol.) a-i proba (unui infractor) toate faptele penale de care se face vinovat. 3. a prinde, a aresta, a închide. II. v. r. (glum.) a se tăia din greșeală cu lama în timpul rasului.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink