RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZVRĂTÍRE s. 1. v. răscoală. 2. v. frondă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răzvrătíre s. f., g.-d. art. răzvrătírii; pl. răzvrătíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A RĂZVRĂTÍ mă ~ésc tranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RĂZVRĂTÍ ~ésc intranz. pop. A declanșa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăților sociale și economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZVRĂTÍ vb. v. răscula.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răzvrătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzvrăteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink