RĂZUÍT, -Ă, răzuiți, -te, adj. (Despre obiecte) De pe suprafața căruia s-a îndepărtat un strat subțire cu ajutorul unei unelte speciale. – V. răzui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂZUÍT adj. ras. (Un obiect ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
răzuít adj. m., pl. răzuíți; f. sg. răzuítă, pl. răzuíte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. – Rade + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A RĂZUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul răzuitorului. 2) (legume, fructe, cașcaval etc.) A da prin răzătoare; a rade. /a rade + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂZUÍ vb. 1. v. rade. 2. a râcâi, (rar) a scobi. (A ~ pipa spre a o curăța.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
răzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a răzui prapurele (cuiva) expr. (er. -d. bărbați) a avea un contact sexual brutal (cu o femeie).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bun de răzuit izmene expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
răzui, răzuiesc v. t. 1. a prinde, a aresta, a închide. 2. a omorî.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink