RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. – Rade + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A RĂZUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul răzuitorului. 2) (legume, fructe, cașcaval etc.) A da prin răzătoare; a rade. /a rade + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZUÍ vb. 1. v. rade. 2. a râcâi, (rar) a scobi. (A ~ pipa spre a o curăța.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

răzui, răzuiesc v. t. 1. a prinde, a aresta, a închide. 2. a omorî.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a răzui prapurele (cuiva) expr. (er. -d. bărbați) a avea un contact sexual brutal (cu o femeie).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bun de răzuit izmene expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink