RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZÚȘ ~uri n. 1) v. RĂZUITOR. 2) Daltă cu care se scobește în lemn. 3) Unealtă folosită la plivit, formată dintr-un mâner cu o lamă de metal la vârf. /a răzui + suf. ~uș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZÚȘ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZÚȘ s. v. cățel, cordenci, otic, rangă, șurubelniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răzúș s. n., pl. răzușúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink