RĂSTĂLMĂCÍRE, răstălmăciri, s. f. Faptul de a răstălmăci; explicare, interpretare (falsă). – V. răstălmăci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSTĂLMĂCÍRE s. v. denaturare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răstălmăcíre s. f., g.-d. art. răstălmăcírii; pl. răstălmăcíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – Răs - + tălmăci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RĂSTĂLMĂCÍ ~ésc tranz. (idei, cuvinte etc.) 1) A tălmăci (intenționat) în mod eronat; a denatura. 2) rar A tălmăci mai mult decât trebuie. /răs- + a tălmăci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSTĂLMĂCÍ vb. v. denatura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răstălmăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstălmăcésc, imperf. 3 sg. răstălmăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răstălmăceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink