RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ Fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs- + [des]pica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A RĂSPICÁ răspíc tranz. înv. 1) A rosti deslușit, clar. 2) (un spațiu) A despica în două părți. /răs- + (des)pica
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSPICÁ vb. v. clarifica, defini, descurca, desface, desluși, despături, determina, dezdoi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza, stabili.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răspicá (răspíc, răspicát), vb. – 1. (Înv.) A crăpa, a despica. – 2. A separa, a pronunța deslușit, a silabisi. De la despica cu schimb de pref. (Pușcariu 524; Tiktin). După părerea puțin sigură a lui Tiktin, sensul 2 ar fi un împrumut făcut din it. spiccare. – Der. răspicat, adv. (clar).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

răspicá vb., ind. prez. 1 sg. răspíc, 3 sg. și pl. răspícă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink