RĂSCULĂTÓR, răsculători, s. m. (Înv.) Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală; răzvrătit. – Răscula + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSCULĂTÓR ~i m. înv. Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală. /a se răscula + suf. ~ator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSCULĂTÓR adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răsculătór s. m., pl. răsculătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink