RĂSCOLITÓR, -OÁRE, răscolitori, -oare, adj. Care trezește amintiri, emoții; tulburător. – Răscoli + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSCOLITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) fig. Care răscolește sufletul; care trezește sensibilitatea; tulburător; duios. Muzică ~oare. 2) înv. Care îndeamnă la răscoală. /a răscoli + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSCOLITÓR adj. v. înduioșător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSCOLITÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răscolitór adj. m., pl. răscolitóri; f. sg. și pl. răscolitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink