RĂSCOÁGE s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂSCOÁGE f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, cilindrică, cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, purpurii sau albe; zburătoare. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂSCOÁGE s. (BOT.; Chamaenerion angustifolium) (reg.) răchițică, zburătoare, iarba-sfântului-Ioan.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
răscoáge s. f., g.-d. art. răscoágei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ROSCOÁGE s. f. Plantă erbacee perenă, meliferă, înaltă de 50-150 cm, cu frunze moi, lanceolate și flori mari, roșii-purpurii, rar albe, în racem terminal (Chamaenerion angustifolium). Foarte abundentă în tăieturi de pădure. Frunzele tinere și lăstarii tineri se pot consuma ca salată. Frunzele și florile au proprietăți depurative, hemostatice, astringente, diuretice, dezinfectante, decongestionante. Sin. pana zburătorului, zburătoare.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink