RĂSCOÁCERE, răscoaceri, s. f. Faptul de a (se) răscoace. – V. răscoace.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

răscoácere s. f., g.-d. art. răscoácerii; pl. răscoáceri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSCOÁCE, răscóc, vb. III. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Răs- + coace.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A RĂSCOÁCE răscóc tranz. A face să se răscoacă. /răs- + a coace
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RĂSCOÁCE se răscoáce intranz. (despre legume, fructe, unele alimente etc.) A se coace mai mult decât trebuie. /răs- + a se coace
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSCOÁCE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂSCOÁCE vb. v. dogori, încinge, înfierbânta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răscoáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscóc, perf. s. 1 sg. răscopséi, 1 pl. răscoápserăm; part. răscópt
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink