RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂSĂTÚRĂ s. 1. (înv.) răsură. (~ de brânză.) 2. ștersătură, (înv.) ștersură. (~ într-un text.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂSĂTÚRĂ s. v. bărbierit, ras.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
răsătúră (acțiunea de a rade, locul care a fost ras) s. f., g.-d. art. răsătúrii; pl. răsătúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
răsătúră (rezultatul acțiunii) v. răzătură
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂSĂTÚRĂ (‹ rade) s. f. 1. Urmă rămasă pe un obiect de pe care s-a ras ceva; ștersătură făcută (cu guma, cu lama) pe o hârtie. 2. Resturi rezultate de la raderea unui obiect; răzătură.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink