RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj. De la răsărit1, situat la răsărit1. ◊ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. ♦ (Substantivat) Locuitor din răsărit1; oriental. – Răsărit1 + suf. -ean.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂSĂRITEÁN1 ~éană (~éni, ~éne) 1) (în opoziție cu apusean) Care se află la răsărit; estic. Frontieră ~eană. 2) Care este caracteristic pentru răsărit; din răsărit; din orient; oriental; estic. /răsărit + suf. ~ean
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂSĂRITEÁN2 ~éni m. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări sau regiuni din răsărit sau este originară din această țară sau regiune; oriental. /răsărit + suf. ~ean
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂSĂRITEÁN adj. v. estic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Răsăritean ≠ apusean, occidental
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
răsăriteán adj. m., s. m., pl. răsăriténi; f. sg. răsăriteánă, pl. răsăriténe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink