RĂPOSÁ, răposez, vb. I. Intranz. A muri. – Lat. repausare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A RĂPOSÁ ~éz intranz. (despre persoane) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârsi; a muri; a deceda; a sucomba. /<lat. repausare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂPOSÁ vb. v. muri.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂPOSÁ vb. v. dormi, odihni, repauza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A răposa ≠ a (se) naște
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răposá, pers. 3 sg. răposeáză, vb. I (înv.) 1. a se odihni. 2. a muri, a deceda. 3. a coborî, a se opri. 4. a se rezema.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

răposá (răposéz, răposát), vb. – 1. (Înv.) A se odihni. – 2. A muri, a deceda. – Var. înv. răpăosa. Mr. răpăsedzu, răpăsare, megl. răpos, răpusari. Lat. rĕpausāre (Tiktin; REW 7218), cf. it. riposare, prov. repausar, fr. reposer, sp. reposar. – Der. răposat, s. m. (defunct); apusat, s. m. (defunct), probabil prin contaminare cu apus (după Drăganu, Dacor., III, 726, dintr-un lat. *appausātus).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

răposá vb., ind. prez. 1 sg. răposéz, 3 sg. și pl. răposeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. răposeze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink