RĂPITÚRĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. – Răpi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

răpitúră s. f., g.-d. art. răpitúrii; pl. răpitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink