RĂNTUÍ vb. v. deranja, răscoli, răvăși, zăpăci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răntuí², răntuiésc, vb. (reg.) a trage, a smuci, a smulge.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink