RĂBOJÍRE, răbojiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a răboji și rezultatul ei. – V. răboji.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

răbojíre s. f., g.-d. art. răbojírii; pl. răbojíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂBOJÍ, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din răboj.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A RĂBOJÍ ~ésc tranz. rar A însemna pe răboj. /Din răboj
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răbojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojésc, imperf. 3 sg. răbojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răbojeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink