RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂBDĂTÓR1 adv. Cu răbdare. /a răbda + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂBDĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător. E foarte ~ în fața suferinței. / a răbda + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂBDĂTÓR adj. 1. îndurător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în fața suferinței.) 2. (livr.) pacient, (înv. și pop.) răbduriu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată ~ cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~oare.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂBDĂTÓR adj. v. concesiv, indulgent, îngăduitor, tolerant.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
răbdătór adj. m., pl. răbdătóri; f. sg. și pl. răbdătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink