RĂȚOIÁLĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi2; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi2 + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂȚOIÁLĂ s. v. răsteală.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rățoiálă s. f. (sil. -țo-ia-), g.-d. art. rățoiélii; pl. rățoiéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink