RÂURÁT, -Ă, râurați, -te, adj. Împodobit, cusut cu râuri (3). [Pr.: râ-u-] – V. râura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RÂURÁ, pers. 3 râurează, vb. I. 1. Intranz. A curge ca un râu (1). ♦ Fig. (Despre păr) A cădea în jos (pe spate); a undui. 2. Tranz. (Rar; despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 3. Tranz. A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (3). [Pr.: râ-u-. – Var. (înv.) râurí vb. IV] – Din râu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A RÂURÁ pers. 3 ~eáză intranz. rar 1) A curge fără încetare și din abundență, ca un râu. 2) fig. A se asemăna cu valurile unui râu. /Din râu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÂURÁ vb. v. curge, undui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

râurá vb. (sil. râ-u-), ind. prez. 3 sg. râureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink