RÂULÉȚ, râulețe, s. n. Diminutiv al lui râu (1); râușor. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RÂULÉȚ s. v. pârâu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

râuléț s. n. (sil. râ-u-), pl. râuléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink