RẤNZĂ, rânze, s. f. 1. (Reg.) Pipotă. 2. (Pop. și fam.) Stomac. ♦ (Reg.) Nume date unor boli de stomac. – Cf. alb. rrëndës „cheag”.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÂNZĂ ~e f. 1) Stomac de pasăre; pipotă. 2) fam. Stomac de om. / cf. alb. rrëndës
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÂNZĂ s. v. pipotă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÂNZĂ s. v. abdomen, burtă, osânză, pântece, stomac.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rânză s. f., g.-d. art. rânzei; pl. rânze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rânză1 s.f. 1 (pop.) Stomac. ◊ (med.; reg.) Răsturnatul rânzei v. răsturnat. ◊ Expr. A se împăca cu rânza = a se sătura. A i se întoarce (sau a i se răsturna) rânza pe dos = a i se face greață. A avea rânză fierbinte = a se înfuria ușor. A fi cu rânza mare sau a avea rânza prea mare = a) a fi necăjit; b) a fi furios. A nu mai încăpea rânza în cineva = a fi nervos. A crăpa (sau plesni) (în cineva) rânza (de ciudă, de necaz etc.) = a) a fi foarte supărat; b) a fi foarte nervos, foarte furios. A fi tare în rânză v. tare. 2 (pop.) Pipotă. L-am doftorit... cu rânza de dropie arsă (ALECS.). 3 (reg.) Abdomen, burtă. ◊ Expr. A avea (sau a face) rânză = a se îmbogăți. A-i slăbi cuiva rânza = a sărăci. ♦ Osânză. 4 (reg.) Nume dat unor boli digestive, caracterizate prin dureri abdominale și grețuri. • pl. -e. / cuv.autoh.; cf. alb. rrëndës „cheag”. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. Arc & Gunivas, 2007 – coord. șt. Eugenia Dima)
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink