RÂNDUNÉL, rândunei, s. m. Bărbătușul rândunicii. – Rândun[ea] + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RÂNDUNÉL ~i m. Bărbătușul rândunicii. /rândun(ea) + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÂNDUNÉL s. (ORNIT.) (reg.) rândunic, rândunicoi, rândunoi. (~ul este bărbătușul rândunicii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rândunél s. m., pl. rândunéi, art. rândunéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink