rânduluí, rânduluiésc, vb. IV (reg.) a meni, a sorti, a ursi.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÂNDULUÍRE s. f. v. rândului. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink