RÂNCHEZÁT s. n. Faptul de a râncheza; rânchez, nechezat. – V. râncheza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RÂNCHEZÁT s. v. nechezat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rânchezát s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÂNCHEZÁ, pers. 3 rânchează, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. – Lat. *rhonchizare (după necheza).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A RÂNCHEZÁ pers. 3 râncheáză intranz. (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a necheza. /<lat. rhonchizare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÂNCHEZÁ vb. v. necheza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rînchezá (rânchéz, rânchezát), vb. – A necheza. Creație expresivă, cf. gr. ῥογϰίζω, ῥογχαλίζω, „a sforăi”, lat. rhonchāre, sp. roncar, sl. rąkati „a mugi”, rŭzati „a necheza”; pentru formă, cf. corchezi, glogozi. Der. din gr. (Cihac, II, 693; Pușcariu, Cov. lit., XLVI, 142; Diculescu, Elementele, 458; Rohlfs, EWUG, 1870; REW 7293; Rosetti, II, 68), direct sau prin intermediul unui lat. *rhonchĭzāre, este mai puțin probabilă. Datorită efectului unei asimilări s-a obținut var. nincheza, vb. (a necheza), și apoi, prin disimilare necheza (mr. nicl’ezare), vb., care s-ar putea explica și prin valoarea expresivă a lui ne-, cf. năvîrlie. Der. nechez (var. nechezat, nechezătură, rînchezat, rînchezătură), s. f. (acțiunea de a necheza și rezultatul ei). Der. lui necheza pornind de la un lat. *hinnutulāre (Pușcariu, Conv. lit., XLVI, 141) nu pare convingătoare. Din rom. provine mag. nyekezsil (Edelspacher 20).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

rânchezá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. râncheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink