PUTREFIÉRE, putrefieri, s. f. (Livr.) Faptul de a se putrefia. [Pr.: -fi-e-] – V. putrefia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PUTREFIÉRE s.f. Acțiunea de a se putrefia și rezultatul ei; putrefacție. [< putrefia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUTREFIÉRE s. v. descompunere, putrefacție, putrezire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

putrefiére s. f. (sil. -tre-fi-e-), g.-d. art. putrefiérii; pl. putrefiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUTREFIÁ, pers. 3 putrefiază, vb. I. Refl. (Livr.) A putrezi (1). [Pr.: -fi-a] – Din fr. putréfier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PUTREFIÁ pers. 3 se ~ză intranz. rar (despre substanțe organice) A fi în putrefacție; a pierde total structura inițială prin descompunere; a putrezi. /<fr. putréfier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUTREFIÁ vb. I. refl. A intra în putrefacție, a putrezi. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. putréfier, cf. lat. putris – putred, facere – a face].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUTREFIÁ vb. refl. a intra în putrefacție; a putrezi. (< fr. putréfier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PUTREFÍÁ vb. v. descompune, putrezi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

putrefiá vb. (sil. -tre-fi-a), ind. prez. 3 sg. putrefiáză; conj. prez. 3 sg. și pl. putrefiéze (sil. -fi-e-); ger. putrefiínd (sil. -fi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink