PUSTNICÍE s. f. Viață, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ Fig. Viață retrasă și aspră pe care o duce cineva. [Var.: pusnicíe s. f.] – Pustnic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSTNICÍE ~i f. 1) și fig. Viață de pustnic; sihăstrie; schimnicie; ascetism. 2) Loc unde trăiește un pustnic; sihăstrie. [G.-D. pustniciei] /pustnic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSTNICÍE s. ascetism, asceză, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pustnicíe s. f., art. pustnicía, g.-d. pustnicíi, art. pastnicíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink