PUSTIITÓR, -OÁRE, pustiitori, -oare, adj. Care pustiește, devastează; distrugător, devastator, nimicitor. [Pr.: -ti-i-] – Pustii + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSTIITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pustiește; pârjolitor; devastator. Invazie ~oare. [Sil. -ti-i-] /a (se) pustii + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSTIITÓR adj. 1. v. distrugător. 2. distrugător, mistuitor, nimicitor. (Un incendiu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pustiitór adj. m., pl. pustiitóri; f. sg. și pl. pustiitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink