PURICÉL, puricei, s. m. Diminutiv al lui purice; puricaș. – Purice + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

puricél s. m., pl. puricéi, art. puricéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURICÉI s. pl. v. scornici.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink