PURICÁRIȚĂ, puricarițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică (Pulicaria vulgaris). – Purice + suf. -ariță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PURICÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă păroasă, de culoare cenușie, și cu flori galbene, urât mirositoare, dispuse în capitule, care crește prin locuri umede; iarba-puricelui. /purice + suf. ~ariță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURICÁRIȚĂ s. (BOT.; Pulicaria vulgaris) (reg.) puricică, puricioasă, rozovă, iarba-puricelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

puricáriță s. f., g.-d. art. puricáriței; pl. puricárițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink