PURICÁR, puricari, s. m. (Pop.) Policar. – Din purica + policar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PURICÁR s. v. policar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

puricár, puricári, s.m. și puricáre,, s.n. 1. (s.m.; reg.) hoț. 2. (s.n.; pop. și fam.) degetul gros al mâinii; policar.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink